Conspiraţii: Luciferienii (IV)


Războaiele napoleoniene
După reuşita din 1789 regizorii Revoluţiei Franceze au decis că este cazul să se implice în ducerea la îndeplinire a unui nou proiect. De data aceasta conspiraţia era ceva mai amplă, mai ambiţioasă şi urmărea doborârea mai multor capete încoronate europene. Conform planului au fost organizate două grupuri de finanţişti, unul pentru a acorda sprijin financiar lui Napoleon iar celălalt pentru a acorda sprijin financiar Angliei, Germaniei şi altor câteva naţiuni. Nu după mult timp Napoleon avea să declanşeze seria de războaie ce-i va purta numele.

Imediat după încheierea războaielor napoleoniene Iluminaţii au decis că Europa este suficient de zguduită şi şocată pentru a accepta o soluţie de compromis şi au organizat Congresul de la Viena. Aceasta avea să fie prima lor încercare de a organiza o ligă a naţiunilor, cea dintâi tentativă de a instaura un guvern mondial. Conform planurilor lor capetele încoronate europene le erau atât de îndatorate financiar încât ar fi căzut de acord asupra soluţiei propusă de Iluminaţi fără a sta prea mult pe gânduri.

Numai că ţarul Rusiei a sesizat sau a fost avertizat cu privire la complotul urzit şi a adoptat o poziţie care a dus, în cele din urmă, la eşuarea acestuia. Această mişcare a ţarului a stârnit furia finanţiştilor care, văzându-şi investiţiile duse pe apa sâmbetei, au jurat că vor ţarul şi întreaga lui familie vor da socoteală într-o bună zi. Ceea ce se va împlini în 1917.

Trebuie să fie clar pentru toată lumea că Iluminaţii nu fac niciodată planuri pe termen scurt. Orice conspirator normal se alătură unei organizaţii în speranţa că-şi va vedea obiectivul dus la îndeplinire. Însă acest lucru nu prezintă inportanţă pentru Iluminaţi, atâta timp cât sunt siguri că planurile lor vor fi duse la îndeplinire, nu mai are nici un fel de relevanţă dacă acest lucru se va întâmpla peste un an sau peste o sută.

Imensul fiasco al Congresului de la Viena, provocat de ţarul Rusiei, nu a marcat distrugerea conspiraţiei Iluminaţilor însă i-a forţat să adopte o nouă strategie. Realizând că ideea guvernului mondial este compromisă pentru moment ei au hotărât că, pentru a-şi păstra şi spori puterea, este nevoie să-şi întărească controlul asupra sistemului monetar al naţiunilor europene.

0 comentarii: