Dilemă: De ce ne plac grăsimile?


Sunt unele zile în care toate cele îţi merg anapoda. Sunt exact acele zile în care şi frigiderul se goleşte instantaneu de orice fel de grăsime. Se pare că există o corelaţie strânsă între cantitatea de grăsime din bucate şi lăţimea zâmbetului de pe feţele oamenilor. De ce e aşa? Păi ar cam fi nişte explicaţii, cam trei la număr, după cum urmează.

Dilemă: Traiul într-o lume virtuală


Cum ar fi dacă, la un moment dat, dezvoltarea tehnologică ar face posibil transferul conştiinţei unei persoane într-o lume virtuală dintr-un computer. Aţi face asta dacă vi s-ar garanta un mediu ce nu poate fi distins de realitate? Sau aţi fi de acord cu aşa ceva doar dacă vi s-ar garanta condiţia de Dumnezeu al acelei lumi virtuale.

Briciul lui Occam


Principiul parcimoniei, întâlnit cel mai adesea sub denumirea de Lama lui Occam sau Briciul lui Occam, este adesea atribuit lui William of Ockham, călugăr franciscan şi filosof al ştiinţei de naţionalitate engleză ce a trăit în secolul al 14-lea (cca. 1285-1349). Briciul lui Occam statutează că, atunci când există două teorii concurente pentru acelaşi fenomen observabil, teoria cea mai simplă este, cel mai probabil, cea corectă. Acest principiu nu este dovedit ştiinţific, deşi au existat numeroase încercări în acest sens, ci este, mai degrabă, o regulă de urmat, stabilită empiric de-a lungul istoriei ştiinţei. 

Dilemă: Ultimul om pe Pământ


Să zicem că mă trezesc într-o bună dimineaţă şi constat că sunt singur. Complet. Toţi ceilalţi au dispărut fără urmă. Ori m-au uitat extratereştrii, ori sunt cel mai mare păcătos şi n-am fost ridicat la ceruri. Şi acum ce fac?

Creativitate

Cu ceva vreme în urmă a luat naştere o fiinţă capabilă să influenţeze mediul înconjurător.

O fiinţă ce, mai târziu, avea să se autodenumească, simplu: OM.

În acea vreme multe alte creaturi se regăseau împrăştiate pe tot cuprinsul Lumii şi fiecare a evoluat în maniera sa proprie, în funcţie de obiceiuri şi caracteristici fizice. Specia umană nu excela în putere fizică dar beneficia de un atu crucial: MÂNA. Prin încercarea continuă de a-i depăşi limitele utilităţii omul a transformat mâna într-un foarte abil instrument de manipulare.