Conspiraţii: Luciferienii (VI)

Războaiele mondiale
Primul Război Mondial, conform planurilor lui Pike, urma să distrugă ţarismul rusesc - aşa cum juraseră bancherii internaţionali după eşecul Congresului de la Viena - şi să transforme Rusia în bastionul comunismului şi ateismului. Disensiunile dintre Anglia şi Germania, atent create, întreţinute şi amplificate de agenţii Iluminaţilor veau să fie utilizate ca element favorizant pentru declanşarea acestui război. După încheierea războiului, conform planificării, urma o perioadă în care comunismul avea să fie instaurat şi întărit până la nivelul la care devenea capabil să distrugă alte forme de guvernare.

Conspiraţii: Luciferienii (V)

Controlul asupra economiei
Imediat după bătălia de la Waterloo finanţiştii a răspândit cu rapiditate zvonul fals că Napoleon a câştigat, determinând instalarea panicii la bursa din Anglia. Cotaţiile s-au prăbuşit până foarte aproape de zero astfel încât bancherii internaţionali au putut cumpăra pachete uriaşe de acţiuni la preţuri de nimic. în acest mod ei au reuşit, într-un timp extrem de scurt. să obţină controlul nu doar asupra economiei engleze ci, teoretic, asupra economiei întregii Europe. Imediat după eşuarea Congresului de la Viena finanţiştii i-au forţat pe englezi să înfiinţeze o nouă Bancă a Angliei, asupra căreia aveau un control absolul, stare de fapt ce s-a perpetuat până în secolul nostru.

Conspiraţii: Luciferienii (IV)

Războaiele napoleoniene
După reuşita din 1789 regizorii Revoluţiei Franceze au decis că este cazul să se implice în ducerea la îndeplinire a unui nou proiect. De data aceasta conspiraţia era ceva mai amplă, mai ambiţioasă şi urmărea doborârea mai multor capete încoronate europene. Conform planului au fost organizate două grupuri de finanţişti, unul pentru a acorda sprijin financiar lui Napoleon iar celălalt pentru a acorda sprijin financiar Angliei, Germaniei şi altor câteva naţiuni. Nu după mult timp Napoleon avea să declanşeze seria de războaie ce-i va purta numele.

Conspiraţii: Luciferienii (III)

Primele mişcări ale Iluminaţilor
Deoarece Anglia şi Franţa erau cele mai mari puteri mondiale în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea Weishaupt le-a ordonat Iluminaţilor să "plămădească" o serie de războaie coloniale, înclusiv Revoluţia Americană, pentru a slăbi Imperiul Britanic. De asemenea, conspiratorii au fost îndemnaţi să instrumenteze Revoluţia Franceză în scopul de a demantela Imperiul Francez. Conform programării pusă la punct de Weishaupt această revoluţie urma să fie declanşată în 1789. În 1784 însă, un act al voinţei divine a făcut ca dovezi asupra existenţei Iluminaţilor şi planurilor urzite de aceştia, dovezi care ar fi putut salva Franţa dacă înfumuratul guvern francez ar fi catadixit să le dea crezare, să iasă la lumină.

Conspiraţii: Luciferienii (II)

Planul de acţiune
Principalele linii de acţiune pentru Iluminaţi, conform planului conceput de Weishaupt, erau următoarele:

1. Utilizarea mitei în bani şi favoruri sexuale pentru a dobândi controlul asupra celor care se află în poziţii de decizie în guverne şi alte entităţi statale. Odată ce aceste persoane vor cădea în plasa de minciuni şi tentaţii desfăşurată de Iluminaţi, se va trece la fidelizarea lor prin şantaj în toate formele acestuia - ameninţare cu ruina financiară, expunerea publică, decăderea politică etc. - sau chiar prin ameninţări la adresa integrităţii fizice şi mentale atât a lor cât şi a familiilor lor.

Conspiraţii: Luciferienii (I)

Notă: Acest articol are la bază înregistrarea "Iluminaţii şi Consiliul Relaţiilor Externe" făcută pe discuri LP, la sfârşitul anilor '60, de Myron Fagan.

Introducere
Undeva în umbra oferită de umbrela organizaţiilor financiare internaţionale se află un mic grup de oameni al căror unic ţel este instaurarea unui guvern mondial în scopul de a obţine controlul asupra întregii omeniri. Pentru a vă putea face o imagine clară asupra acestui complot satanic, va trebui să începem cu începutul, să ne întoarcem la mijlocul secolului al XVIII-lea şi să identificăm personajele care au imaginat menţionatul complot.

Inadvertenţe sacre: Quran (I)

Cine a scris Quran-ul ?
Conform credinţei musulmane Allah este autorul cărţii sfinte însă prima sură este în mod clar o rugăciune adresată lui Allah.

Dilemă: Declanşarea marii depresiuni

Marea depresiune, cunoscută şi sub denumirea de Marea criză economică a rămas în istorie ca unul din cele mai mari puncte de cotitură în istoria economiei mondiale. Deşi în unele ţări efectele ei s-au resimţit încă din 1928, data ei oficială de începere este 29 Octombrie 1929, dată ce a rămas în memoria colectivă sub numele de Black Tuesday (Marţea Neagră).

Inadvertenţe sacre: Biblia (I)

Când a fost creat omul?
Între primele două capitole ale Bibliei există o discrepanţă în ordinea creaţiei.

Dilemă: Turismul temporal

Sunt din ce în ce mai numeroase cărţile, filmele şi producţiile de televiziune care, într-un mod mai mult sau mai puţin reuşit, tratează subiectul călătoriilor în timp. Citind sau urmărind imaginile cu atenţie nu ai cum să nu tragi concluzia că a te mişca înainte şi înapoi prin timp este un mod excelent de a-ţi petrece zilele libere. Dar este posibil aşa ceva? Sau, mă rog, există posibilitatea să fie vreodată posibil aşa ceva?

Dilemă: De ce ne plac grăsimile?

Sunt unele zile în care toate cele îţi merg anapoda. Sunt exact acele zile în care şi frigiderul se goleşte instantaneu de orice fel de grăsime. Se pare că există o corelaţie strânsă între cantitatea de grăsime din bucate şi lăţimea zâmbetului de pe feţele oamenilor. De ce e aşa? Păi ar cam fi nişte explicaţii, cam trei la număr, după cum urmează.

Dilemă: Traiul într-o lume virtuală

Cum ar fi dacă, la un moment dat, dezvoltarea tehnologică ar face posibil transferul conştiinţei unei persoane într-o lume virtuală dintr-un computer. Aţi face asta dacă vi s-ar garanta un mediu ce nu poate fi distins de realitate? Sau aţi fi de acord cu aşa ceva doar dacă vi s-ar garanta condiţia de Dumnezeu al acelei lumi virtuale.

Briciul lui Occam

Principiul parcimoniei, întâlnit cel mai adesea sub denumirea de Lama lui Occam sau Briciul lui Occam, este adesea atribuit lui William of Ockham, călugăr franciscan şi filosof al ştiinţei de naţionalitate engleză ce a trăit în secolul al 14-lea (cca. 1285-1349). Briciul lui Occam statutează că, atunci când există două teorii concurente pentru acelaşi fenomen observabil, teoria cea mai simplă este, cel mai probabil, cea corectă. Acest principiu nu este dovedit ştiinţific, deşi au existat numeroase încercări în acest sens, ci este, mai degrabă, o regulă de urmat, stabilită empiric de-a lungul istoriei ştiinţei. 

Dilemă: Ultimul om pe Pământ

Să zicem că mă trezesc într-o bună dimineaţă şi constat că sunt singur. Complet. Toţi ceilalţi au dispărut fără urmă. Ori m-au uitat extratereştrii, ori sunt cel mai mare păcătos şi n-am fost ridicat la ceruri. Şi acum ce fac?